Heroina

Opiaceele constituie o familie de substanţe care au în comun înrudirea cu opiul, fie că derivă din acesta, aşa cum este morfina, fie că se produc prin sinteză chimică plecând de la morfină, aşa cum se întâmplă în cazul heroinei.

Opiul se extrage din capsulele unei plante—macul opiaceu/Papaver somniferum. Este folosit încă din antichitate, dovezi ale consumului de opiu existând din anul 4000 înaintea erei noastre.

Heroina

Morfina este un puternic analgezic obţinut din opiu, izolat de chimiştii germani în 1806 şi utilizat frecvent, la ora actuală, în cazuri medicale. Îşi datorează numele zeului grec al somnului, Morfeu.

Heroina a fost sintetizată la sfârşitul secolului XIX de către compania farmaceutică Bayer, care căuta un medicament cu o capacitate analgezică echivalentă cu cea a morfinei, dar care să nu creeze dependenţă ca aceasta din urmă. S-a întrebuinţat iniţial în terapie, împotriva dependenţei de morfină, deşi această întrebuinţare s-a abandonat ulterior dovedindu-se că nu se obţineau rezultatele scontate.

Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor droguri, mişcarea culturală nord-americană a fost cea care a contribuit la promovarea efectelor heroinei şi a stilului de viaţă caracteristic „junky” (termen folosit pentru a desemna persoana consumatoare de heroină). Deşi, până la jumătatea anilor ‘90, calea obişnuită de consum era cea injectabilă, la ora actuală, ca urmare a campaniilor de prevenire a riscurilor asociate, în special privitoare la virusul HIV, la SIDA şi la alte infecţii multiple, s-a dezvoltat metoda de fumare a heroinei. Recolta de opiu în care se produce heroina consumată în România şi în restul Europei provine de pe plantaţiile din Afganistan şi Pakistan. Trecând prin Iran, ajunge în Turcia unde se află principalele laboratoare şi organizaţii care controlează traficul ilegal de heroină.

DEPENDENŢA

Heroina induce o dependenţă fizică şi psihică puternică. Încetarea consumului duce la sevraj, care este dificil de suportat, însă nu provoacă moartea. Consumul regulat generează cu rapiditate toleranţa, deoarece consumatorul simte nevoia de a creşte doza pentru a experimenta aceleaşi efecte. Sindromul de abstinenţă se caracterizează prin simptome ca: lăcrimare, transpiraţie, rinoragie, insomnie, greaţă şi vomismente, diaree, febră, dureri musculare şi anxietate.

EFECTE

Efecte psihologice

Euforia (flash), urmată de calm (sedare)

Senzaţia de mulţumire

Plăcere

Efecte fiziologice

Analgezice, respectiv lipsa sensibilităţii la durere

La primele consumuri sunt frecvenţe starea de greaţă şi vomismentele

Lipsa apetitului alimentar

RISCURI

În plan psihologic

Alterări ale personalităţii

Alterări cognitive, probleme de memorie

Anxietate, stări de tip depresiv

Dependenţă psihologică, ceea ce face ca viaţa consumatorului să se desfăşoare în funcţie de această substanţă, “în jurul” acesteia.

În plan fiziologic

Supradoză

Hemoragii grave; distrugerea şi dispariţia venelor

Scăderea în greutate

Constipaţie

Carii dentare

Anemie

Inhibarea apetitului sexual, Pierderea ciclului menstrual

Infecţii diverse, hepatită, HIV, endocardită asociate cu condiţiile igienico– sanitare în care se desfăşoară consumul şi cu stilul de viaţă al consumatorului.

INAPOI

Contact

CENTRUL DE PREVENIRE, EVALUARE SI CONSILIERE ANTIDROG SATU MARE
Tel./Fax 0261710900
Adresa: P-ţa 25 Octombrie, nr.1, et.11, cam. 6

 

Postări recente

Facebook

  • Ne găsiți și pe Facebook la adresa EVRICA